Urmărire silită
Urmărirea silită este procedura prin care un creditor îl forțează pe debitorul său să își execute obligația de plată prin valorificarea bunurilor din patrimoniul acestuia. Când bunul urmărit este un imobil — teren, apartament, casă, spațiu comercial — procedura se numește urmărire silită imobiliară și este reglementată de Codul de procedură civilă.
Procedura începe cu învestirea titlului executoriu și numirea unui executor judecătoresc de către creditor. Executorul somează debitorul să plătească în termen de 15 zile, după care înscrie ipoteca judiciară pe imobil și declanșează evaluarea bunului de către un expert autorizat. Dacă datoria nu este achitată, imobilul este scos la licitație publică.
Debitorul poate opri urmărirea silită în orice moment prin plata integrală a datoriei, inclusiv a cheltuielilor de executare. De asemenea, poate contesta executarea la instanța de judecată dacă există nereguli procedurale. Simpla contestație nu suspendă automat executarea — este necesară o cerere separată de suspendare, aprobată de instanță.
Exemplu practic: Firma ABC SRL nu plătește o factură de 45.000 € către furnizorul său. Furnizorul obține o hotărâre judecătorească definitivă și angajează un executor judecătoresc. Executorul somează firma și înscrie ipotecă pe sediul social al acesteia. Firma nu achită în termenul legal, sediul este evaluat la 180.000 € și scos la licitație. Un cumpărător adjudecă imobilul la prețul de 130.000 €, din care se acoperă creanța, cheltuielile de executare, iar restul se virează firmei debitoare.














