Ipotecă imobiliară
Ipoteca imobiliară este o garanție reală constituită asupra unui imobil, prin care debitorul asigură creditorului dreptul de a urmări silit acel imobil dacă obligația garantată nu este executată. Ipoteca se înscrie obligatoriu în cartea funciară și devine opozabilă față de terți din momentul intabulării — orice cumpărător sau alt creditor care consultă cartea funciară vede existența ipotecii.
Ipoteca poate fi convențională (constituită prin contract, cel mai frecvent pentru credite bancare), legală (nascută direct din lege, de exemplu în favoarea statului pentru creanțe fiscale) sau judiciară (înscrisă de un executor judecătoresc în cadrul unei executări silite). Creditorul ipotecar nu devine proprietarul imobilului — el dobândește doar dreptul de a-l urmări silit și de a fi plătit cu prioritate din prețul obținut la licitație.
Rangul ipotecii contează decisiv în caz de executare silită. Dacă există mai multe ipoteci pe același imobil, creditorul cu ipoteca de rang I (prima înscrisă cronologic) este plătit primul din prețul de licitație, urmat de cel cu rang II și așa mai departe. Creditorii de rang inferior riscă să nu recupereze nimic dacă prețul de adjudecare nu acoperă toate creanțele.
Debitorul rămâne proprietarul imobilului ipotecat și îl poate folosi, închiria sau chiar vinde — cu condiția că noul cumpărător preia imobilul cu ipoteca existentă sau că ipoteca este radiată din cartea funciară prin plata datoriei.
Exemplu practic: Radu Marin ia un credit de 80.000 € de la bancă pentru cumpărarea unui apartament. Banca înscrie o ipotecă de rang I în cartea funciară. Doi ani mai târziu, Radu nu mai plătește ratele. Banca pornește executarea silită, apartamentul este scos la licitație și adjudecat la 95.000 €. Din această sumă, banca recuperează soldul creditului rămas (67.000 €) plus dobânzile și cheltuielile de executare (5.000 €). Diferența de 23.000 € îi revine lui Radu. Ipoteca se radiază din cartea funciară, iar noul proprietar primește imobilul liber de sarcini.














